Ma-ntreb de ce s-au ofilit toti trandafirii din gradina,
Pe unde oare, s-au ascuns miresmele din serile tarzii,
Cand asteptam imbratisati, sa vina stelele la cina,
Pe-aleea astazi imbracata, in giulgiu alb din nostalgii.

Cat de cuminti am fost,doua flacari sarutandu-se-n noapte,
Rasucindu-se intr-un dans al iubirii,mangaiate de vant,
Eternitate-n scantei neaprinse,fruct al nefirestilor soapte,
Poveste a o mie de stele, cazute undeva pe pamant.

Trandafiri daruiti, trandafiri ofiliti sub un petic de cer,
Pe aleile vechi, ingropate-n lumina intr-un parc parasit,
Sunt simpla dovada, ca orice miracol e ceva afemer,
Prin aceasta frumoasa uitare, prin acest minunat nesfarsit.