Am pribegit destul prin țări străine
Și-am tot avut noroc cât turcii la Rovine;
Credeam că sunt mereu bătut de soartă,
Ba chiar credeam c-așa a fi, e-o noua artă.

Ca mine, mulți pribegi prin țări străine
Muncesc din greu, chiar la recolta de măsline;
Gândind că pot a strânge-un ban grămadă
Acceptă fără să crâcnească-orice corvoadă.

Și-or tot pleca pribegi spre țări străine
Lăsând în urma lor și doinele pe strune.
Păreri de rău lua-vor multe-n traistă,
Ce-or fi doar dor și cânt de pasăre măiastră.

Nu-ndemn pe nimeni ca să-și lase bine
Spre-a pribegi, cătând noroc în țări străine.
Fii mulțumit cu rodul muncii tale,
Aproape de cei dragi, chiar fără de parale!

De ești plecat demult, te-ntoarce-acasă!
Te-așteaptă-ai tăi părinți, nevastă, sau mireasă.
În țara ta ți-e locul, fericirea!
În țara ta îți face bine și iubirea!