spăl...
fereastra de gânduri,
și o umplu cu primavară.
las visele,
las ploile,
sa îmi scurgă apusul printre rânduri,
și scap primăvara în suflet.
o scutur,
o întreb dinspre cine vine
și îmi cobor privirea
spre inimă,
spre fluturi,
spre străzile largi ale orașului,
și o întreb...
vrei să taci?
si să-mi rămai în inimă
până când o să-mi scuturi
zarzării gândului,
la pătrat??