Traversează orașul și hainele
trupul coclit de iluzii, zilelor mlaștină.
Unde-i sunt capul și tainele
omului-păpușă din cutia de baștină?

Rogu-l frumos cu apele toate
să-și spele de pe față tăciunele
vieților arse de câte păcate
de care își ia de niciunele,

Să lepede somnul de lingură beată
să ia și arunce noaptea stelelor laptele
mireasma aceea: renunțarea înceată
de a prinde în inimă cerul cu faptele.