copilul meu joacă cărți picior peste picior în camera umbrită de pielea și de oasele și de mușchii mei
pe o bancă saltată îi atârnă picioarele și le leagănă ca la școală
pantalonii scurți de vară, cantecul fredonat, ochii căprui
știe tabla inmultirii pe de rost și nu-și ține deloc gura
dacă nu, se aprinde si dă sut la minge
sparge geamul crapă ochelarii cade în lac sperie ciorile gâștele latră cainele
bâzâie muștele, imi șterg sudoarea.
fruntea lată lasată de gânduri
înăuntru copilul meu își bea ceaiul de la ora 5
scrie poezii pentru copii

freziile inundă casa lumina cerul
în ochii căprui adoarme luna.