A fost o viață ca oricare, trăită-n mod intâmplător,
Cu scurte clipe fericite și-n rest oceane de tristeți,
O punte șubredă-ntre maluri, făcută de-un neștiutor,
Care-a cedat în răsăritul, din moartea unei dimineți.

Lumină palidă și rece, ascunsă-n vechiul felinar,
Ce m-a-nsoțit printre morminte de bucurii și de poveri,
Visând minuni nepotrivite, ce la sfârșit sunt în zadar,
Și nu mai pot fi niciodată, ca-n trecătoarea zi de ieri.

Am vrut să fiu ce n-am putut, și la final m-am rătăcit,
Crezând ca oamenii sunt flori crescute printre noi,
Dar totul e un câmp pustiu, prin care toți ne-am amăgit,
Privind cum noaptea îl străbat frumoase chipuri de strigoi.

A fost o viață ca oricare,ce va pleca mult prea curând,
În căutarea altui trup, să-i fie-n suflet o povară,
Pentru că nu voi sti cât o păstrez, și lăcrimând,
Îi voi zâmbi întâmplător, murind pentru ultima oară.