Văd șabloane, prea strâmte,
Întinse prin societate,

Văd idei preconcepute,
Cauzatoare de moarte.

Văd soare, și lună,
Văd eclipse de nori,

Văd iadul, departe,
Și doar flăcări în zori.

Aud șoapte, ce urlă,
Și-s pline de mânie,

Aud pașii, noaptea,
Tropăind pe lângă mine.

Aud iarba, foșnește,
Întreabă: „De ce?”,

Aud pomii, înțelepții,
Cum răspund la orice.

Miros comploturi
Și mă tem uneori,

Nu vreau să gust din apa
Celor lipsiți de dor.

Simt sânge, pe buze,
Când îmi rostesc imnul,

Și mă umplu de mândrie,
Când îmi ating drapelul.

Văd idei, de geniu,
Trântite la pământ,

Aud altele, poate mai bune,
Băgate în mormânt.

Văd îngeri, și oameni,
Ce nu te lasă să-i ridici,

Mă tem să nu piară națiunea,
Te implor să ne ajuți!