în fiecare seară mă descoși de insomnii și mă azvârli
gâfâind într-un blid prea mic
ispita e un bumerang orfan care măcelărește

suflete și ceainicul mă adoarme
carnea se dizolvă-n mortarul pe care-l zidești în paragină
două eve sar o coardă din scrum și salivă
bolborosind

despre traficantul de somn
îmi pun ochelarii și noaptea e un schelet din scobitori
se naște strigoiul care mă

trezește cu gingiile sângerânde de ploi
în fiecare dimineață
o scobitoare mă ține suspendată-n aer