Clapele pianului cântau melodia sufletului.
Colierul de la gâtul tău,
Și-a găsit locul pe podeaua de lângă patul meu,
Picioarele tale ude au lăsat urme până spre ușă..
De acolo ai dispărut..
Oare unde?

Era iulie..imi aduc aminte...
Picături de apă curgeau de pe trupul tău..
Brațele tale mă ajutau să zbor.
Soarele era la apus..iar noi alergam pe plajă
Cu valurile la picioare,
Mergeam spre nicăieri..

Norii negrii au adus noaptea mai devreme
În aceea seară..
Stropi de ploaie se loveau
De fereastra mare.
Fulgere luminau întreaga cameră
Iar tunetele acompaniau pianul.

Timpul părea că stă..la fel si ploaia
În miez de noapte..
Luna plina lumina plaja
Transformând marea într-un cer pe pământ.
Lumina lunii se juca cu marea
Ce spectacol de culori!

-A început iar să plouă! mi-ai spus..
Părăsind clapele pianului
Mi-ai atins chipul..sărutându-mi buzele..
Priveai picaturile de ploaie cum dansează pe mare.
Cerul era nehotărât în acea noapte
Și a cerut norilor să fie cortina lunii..

O cortină de ceață neagră!