Dor strecurat în visul beat de vin din aștri
ce-au izbucnit din ochi căprui, din ochi albaștri
de-a micșora un infinit c-o veșnicie
și a lungi veac efemer de jucărie.

Un cer profund din ochi senini străbate spații
cu-un cer căprui să inventeze noi creații,
de încîntare Naltul crima să le ierte
de-o fi sorocul judecății ce să-i certe.

O întîlnire la răscruce de destine
un curcubeu o zi ploioasă să aline
cînd se topesc doi ochi căprui în ochi albaștri
pe frunți punînd promisiune de sihaștri.

Cu luna plină pleata clipei se-mpletește
smulgînd o noapte de jăratic, ca din clește,
din cartea zodiilor reci și resemnate
doi ochi căprui albastrul visului își scoate.

Și nu există depărtare să oprească
dorința ochilor ce știu să se găsească
privind odată-n adîncimea necuprinsă
trăindu-și patima de spații neînvinsă.