mă vei întreba
cum am ajuns până aici
învățând să numeri
după firele toamnei
din părul meu
apoi
vei închide ochiul tău albastru
pentru a-mi spune
că mă iubești
cu celălalt
verdele ochi - celălalt

și când mâinile mele
le voi întinde
spre a te cuprinde
vei sufla peste ele
transformându-le în aripi

elanul meu
mult prea mare -
o mult prea mare
și nepregătit pentru vrajă -
aruncându-mă
dincolo de tine
dincolo de viața ta
muritoare
până la steaua ta
căzătoare
cu care
căzând deodată
te voi regăsi
în uitarea de sine
din tărâmul adâncului mării
și atunci
ca și cum nu m-ai fi văzut
niciodată
vei închide ochiul tău verde
respirându-mă
cu albastrul
neprihănitul ochi al iubirii
întrebându-mă:
"cum ai ajuns până aici?"