nu se mai ridică pe vârfuri
când intru pe ușă

ghivecele mari le-a dus grădinarul departe
în colțul grădinii

acum
ridic eu din umeri
mă prind de un colț de parfum
îmi fac un nod în încheieturi
îmi va aminti zile și nopți
de nopți și zile și luni și ani
când pașii se legau cu măsură

te trezești
te rog să mă trezești și pe mine

ceasurile și-au dat drumul pe scara de serviciu
au rămas sisteme complicate de măsurarea distanței

astăzi
nu s-a trezit nimeni

aici
peste prag am trecut
o ea încă o ea
vârfuri
umeri
în secolul fără tastatură


dincolo
șanțul plin de duhorile vremii
într-o singură noapte
a pavat punctele cardinale

în buzunar începe drumul spre pădurea de tei