ispravesc in visul meu eram o fiara..
calcam pe oasele celor cazuti si ma intrebam unde sunt eu
pierdeam mereu, pierdut cu privirea, gandul tau la semizeu,
si totusi nu imi plecam capul, ramaneam drept si sfidator
iar constiinta-mi zace caci, ma cutremur , visul sau sa stinge incolor
imi inalt aripile vreau sa cuprind in brate nevazutul sa ma desfat
dar nu! nu zac caci timpul ma opreste, oprirea asta-mi,a vrasmasu-lui rasfat
ma-ncred in mine si-ti zambesc feroce, nu vrei sa te apropi, n-ai de ce!
te las ,sa-ti vezi de mine ,iar de te-ai ranit, pune-i inimi petece..
dar n-ai sa pleci caci nu suporti umilinta nici in genunchi nu-ti place a te injosi
ha ,o da ,o ha ha ha, rau si bine-ti zac in fata ,randurile cui le-ngrosi?
nu vezi mizeria ce te cuprinde nu simti ce ai lasat in urma?
un mix defect si indecent, eu te conduc in zarea cea in care merg, cei ce nu-s condusi de-a pastorului turma..
tu vrei semne de cuie in palme si strigi mereu ca a ta cruce e prea usoara..
e drept ,nu te disec ci dorm in tine cand tu visezi in visul meu, iar in visu-ti serile iti sunt senine ,
la dulci arome ce ti se astern pe pleoape iti zamislesti propiul trup de plumb,si speri
si speri,caci zac!,caci in speranta ta eu n-am putere, si tac,tacand, merg nicaieri
acum visez, eu sunt aceiasi fiara, dar am aripi si sufletul imi cere nesatul, gingasi psalmi..