Plouă afară cu găleata,
Norii vin și se-nnoptează.
Îl aștept la geam pe tata,
Chiar de-i ger sau e zăpadă.

Și privesc mereu spre poartă,
Și aceleași dulci cuvinte
Le aștept spuse în șoaptă,
De-al meu tată, ca-nainte.

Vine-n grabă cu-o valiză
Cu merinde și cu mere,
De acasă, din grădină,
Unde am crescut odată.

Și mănânc, că sunt gustoase,
Din bucatele aduse,
Și din fructele zemoase,
Ce-s ținute în stupină.

Mi-aducea și savarine
Și stătea să le mănânc.
Turtă dulce și-amandine,
Apoi mă lăsa plângând.

Dor îmi e de-acele vremuri
Și de-o vorbă, o povață,
Și cu ochii sus, la ceruri,
Eu mă rog și-l chem la masă.

Și-l așez în capul mesei
Să-i arăt tot ce am strâns.
Să-și privească-apoi nepoții,
Și să mă opresc din plâns.

Stau și-acum pe-o bancă afară
Cu privirea-mi ațintită
Spre același drum, spre gară,
Pe care pășeam grăbită.

Să-l aștept seară de seară
Să coboare din mașină,
Înfruntând gerul de-afară;
Vine tata cu-o valiză.