Viața-i doar un întreg format din multe mărunțișuri,
Fără valoare, pentru că-n final tot în noroi ajung,
Când rătăcim cărarea prin pădure și-ntâmpinăm hățișuri,
Ai căror spini în suflet înfloresc și ne străpung.

Ici,colo, câte-un loc cu iarbă, în rest pământ uscat,
Zâmbim protocolar la vulturi și capul ni-l plecăm de frică,
Icoane vechi pe albe ziduri, cu zâmbetul încătușat,
Unde priviri înlăcrimate, doar în amurguri se ridică.

Puține flori, mai au în zori pe frunze stropi de rouă,
Sub talpa noastră, păcatele trosnesc ca ramurile vechi,
E viața ca un curcubeu nerăsărit, ce s-a-mpărtit în două
De teamă,vârcolacii să nu-i fure, culorile perechi.

O punte peste ape tulburi,ce se va rupe prin furtuni,
Pe care trec îngrijorate, fapturi întruchipate-n noi,
Fără destin , fără răzoare din care poți să-ți mai aduni,
Frumoase fulgere albastre, din reci și-ntunecate ploi.