Din casa florilor de piersic va evada zglobie primăvara
Umplând de-arome , gâze-n frenezie și veselă culoare,
Ziua de dor, de zbor țâșnit de păsări, povești și adâncă reverie,
Ce râde odihnită-n zori spre-a se sfârși când obosită vine seara .

Pe pante încă amorțite de albul norilor ce a căzut zăpadă,
Susur ascuns sub pojghițe-nghețate aduce în lumină, ochilor să vadă,
Culori, care în toamna, sub frunze îngropate, cu care ea,natura ,
Va recompune prin vrăji nenumărate, povestea fără capăt ,
A vieții fără moarte.



24 Martie 2010