o zi nesfârșită conturată viu de forme și culori parcă ieșite din penelul lui vincent

pe malul pietros
la casa construită din pielea femeii întinsă peste oasele bărbatului
veneau cândva pescăruși să le însoțească amiezile
stăteau lângă ei pe pridvor
ascultând șoaptele nisipului sub unduierile apei
de la o oarecare distanță cerul clipea des spre frunțile lor
așa cum stăteau două trupuri adăpostite sub o singură piele
respirând printr-un singur plămân
privind marea și malul împreunându-se
fără așteptări
fără finalitate
erau toate în ei
întregul din care doar pescăruși mai ieșeau uneori
ca un țipăt scurt trecut prin inimă

într-un târziu
asfințitul i-a memorat așa
un tablou peisaj
o simbiotică perfectă a creației

o zi nesfârșită