-I-

becurile erau numărate
și orice discuție
era despre provizii
de becuri și de salam

mai aveam nevoie de lumină
și stelele se ocupau de asta
ele mânjeau treptele cu lumină
și ajutau jumătatea lunii
să se cațere pe crengi

-II-

Ana iubește pe Ionuț
așa scria pe copac
și numai pe el
continua pe următorul
și acești copaci creșteau mult
mai repede
se scuturau de frunze
înmugureau și plesneau varul de pe trunchi

copiii nu-i mai puteau cuprinde
nici câte cinci
cu ghiozdane cu tot
pisicile săreau de la etajul doi
și-și rupeau gâtul
nici scorbura nu a avut timp
să adăpostească pe nimeni
și drujba huruia cu șenila descusută

bine că au fost niște copii
spuneau copacii
nu au avut forță
spunea unul
doar scoarța a fost afectată
ofta ușurat al doilea
și nu se observă
altfel construiau blocuri peste noi
și amândoi trosnind
la cât de mult ne-am mărit
se poate vedea doar de pe Lună

Ana iubește pe Ionuț
și numai pe el

-III-

întunericul ne îndesa raci în urechi
numai unul
un nebun striga în fața
aprozarului

jos dictatorul

și racii perforau timpanele celorlalți
satisfăcuți că pot să se ascundă
atât de adânc