Respiri cu început de primăvară,
pe așteptarea-mi încă fulgi coboară
și Universul crește între șoapte-
în doi avem cu tine doar o noapte...

Un vis reduce golul dintre zile
speranțe pale presărînd pe file,
privindu-ne prin geamăt de peniță
căci am născut în sine o dorință

din cîntec împlinit turnat pe strună
cu-o salcie-mpletit într-o cunună,
iar eu fiind și-acasă o străină
m-am strecurat la tine în grădină,

să-ți fiu toiag, tu- în pustiu-mi oază,
eu- hoața, tu- comoara fără pază,
o pată verde în destine coapte-
însă în doi avem numai o noapte.