locuiește printre arbori cu nume exotice
printre blocuri tramvaie și stele împachetate în hârtie velină
traversează poduri vinde iluzii discută îndelung despre soldățeii de plastic
și despre zepelinele colorate care invadează orașul
cu gesturi leneșe schițează cercuri în aer
cu gesturi leneșe taie în fiecare dimineață gâtul firav al zilei

din cauza ei primăvara asta lălâie va naște încă o vară
numai bună de ascuns în podul unei case care nu mai există de mult
printre cutii de lemn pantofi desperecheați fotografii sepia cartoline
o vară a nimănui ca un drum alb peste care va trece un tren negru

la capătul serii nimic
la capătul nostru nimic

praf și porumbei la ferestrele cu vedere spre nord
praf și zgomote îndepărtate
apoi vine unul și râde
mormăie ceva și se transformă într-un obiect neidentificat
deasupra noastră un cer cât o batistă de unică folosință


ascultă acest text în lectura autoarei