Azi ne vom duce suflarea, mi-ai zis,
azi ne vom duce suflarea în peștera
lui Ioan Fericitul... asculta-vom
susurul mierii în care omul acesta,
om jumătate, jumătate cale cerească,
își cufundă suflarea ca-n alte tărâmuri,
dulce suflare luând pentru cuvintele
în care la sine îndeamnă să vină
pietre, ierburi, jivine și alte arătări...


De locul vorbirii n-avem trebuință,
mi-ai zis, ci cu alt fel de auz va da
ascultare făpturilor noastre muncite de raze,
de fulgere însemnate cu grele podoabe...


La gurile peșterii întâlni-vom un lup,
un lup sau chiar o piatră ce bine
poate să fie chiar lup; nu ne vom teme,
îi vom arunca tot ce-n făptură
de prisos ne va fi... Și astfel făcând,
fără de veste să prinzi,
chiar înnaintea Fericitului fi-vom...

Adevăr zic vouă: se va răstigni iarba...