Ai inimă caldă
suflet perfect
toropit de teamă
spre tine când mă plec

În vene-ți văd regat
din stele să te-aduc
cu glasul suspendat
și ochii neascunși

Întinzi văl princiar
din versuri ce mă frâng
spui rosturi vertical
ce le ascult nătâng

M-ai acceptat prieten
să-mi fii măcar un sprijin
un colț și de nădejde
în de-amănuntul minții

Statistica mă-ntoarce
printre bărbații servi
care trăiesc prin rotocoale
de fum din nicăieri

Exiști așa aproape
întind doar un picior
nimic n-ating în noapte
decât zâmbete-n flori

Nu-mi întrerupe voci
fidele călăuze
chiar dacă din noi doi
ți-aș cere-alte scuze

Nu mă ostraciza
ferește-mă de truda
plecării chiar din ziua
ivirii tale-ntruna