unii fără mîini alții fără picioare
fără glas sau cu inima înghețată

eu m-am născut într-o cochilie de melc
subiect de discuții și examinări
cînd mă atingeau doctorii cu ustensilele lor
mă trăgeam în interior
și nu mi se auzea inima

nici radiografiile nu dădeau indicii
despre existența mea ascunsă
iar lacrimile mi se scurgeau într-un tunel circular
unde îmi înmuiam membrele

noaptea mă lua mama la piept
cu teama pe care o ai la contactul cu ființe ciudate
mă punea pe spate și eu lăsam burta dezgolită
să mă mîngîie
mama știa că am inimă
și lacrimi
îmi storcea pe ascuns cochilia

nu a trecut mult și ne-a lăsat acasă
condiția unică fiind revenirea trimestrială

pe atunci erau multe minuni
oamenii se îngrămădeau în cutii minuscule întunecate
se nășteau unii fără mîini alții fără picioare
semn al evoluției speciei

cînd savanții și-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii cu mîini și picioare au dat perdeaua la o parte

m-au lăsat descoperit
ca un experiment.