am vrut să ating
să caut sub pietre de râu
printre straturi de apă alunecând grăbite spre cerc
acolo unde sunt palmele lui
tălpile crestate de scoici
poate și ochii
neînchiși
așa au vrut ei să-și treacă pielea prin trupul rămas deasupra
ca o cruce crescută din curgerea udă a timpului
într-o răstignire a bătăilor inimii
peste incertitudini
insă niciuna dintre ferestre nu a păstrat urma de abur a răsuflării sale
l-au căutat toți
au răscolit prin peșteri
au deschis morminte
au rupt lacăte
abia târziu l-au aflat
în cercul de foc
prin care soarele își închide ziua

eu îl știusem în mine