Nu-i pentru prima oara
Imaginatia-mi zboara
Dincolo de culmile cunoscute de voi
Departe de orice bariera pusa
In mintea mea nu e urma de regula impusa
Decat de dorinta distrusa
Si facuta cenusa!

Am renuntat sa imi fac planuri de viitor
Crezand ca spiritul meu de luptator
S-a stins...
Crezand ca daca tac si astept mi se va da
Dar m-am convins ca nu-i deloc asa
In acest ritm am devenit din pradator vanat
N-am stiut sa apreziez si n-am fost apreciat.
Incercam sa ma conving ca tot aici e intamplator
Am ajuns ca la propria moarte sa imi fiu martor
Ignoram mainile care se indreptau spre mine
Incercand sa ma ajute, sa-mi arate calea catre bine

Am incercat sa ma grabesc
Sa merg mai repede catre alt gand
Ce la inceput parea bland
Fara remuscari sau durere
Parea o poarta de scapare
Insa n-a fost, mai mult am suferit.

Poate ca traiesc intr-o lume imaginara
Nu stiu cum m-am indepartat de lumea reala
Si nici nu vreau sa aflu, e mai bine asa
Singurul lucru e ca stiu ca e din vina mea.