Norocul m-a lăsat, s-a dus departe
Scârbit de bahic rătăcirea-mi. Tata
Și mama-au mai rămas. Prieteni - gata!
De haos doar un pas mă mai desparte.

Eu torn în mine vinul cu găleata
Nici țuica nu o țin mai deoparte
De mă întorci pe orișicare parte
Nu afli-un colț pe care să dai plata.

Zadarnic scriu, precum o pocăință,
Cuvintele-mi n-au vlagă și nici fler.
Sălbatic beau, ca-n aprigă sentință

Nu-mi pasă nici de zei și nici de cler
Și toate-acestea-s cu bună-voință:
Cu vodka urc, păgân, o clipă-n Cer.