In toate cate sunt, cate vor trece, cate vor veni,
As vrea sa am un rost ,sa nu fiu singur si strain,
Sa stiu ca mai tarziu, aceste departari se vor uni,
In coltul meu de viata, unde deasupra cerul e senin.

Sa planga pasarile-n zbor, de dorul fiecarei clipe,
Si-n tot acest pustiu placut, sa cada stele peste noi,
Lasand o parte din lumina, pe obositele aripe,
Ce poarta-n lina lor plutire, povara gandului in doi.

Pe buze-mi tremura suspinul si dincolo de-acest pacat,
Las sloboda tacerea lumii, pe campul viselor tarzii,
Unde-mfloresc minuni albastre, cu sufletul indoliat,
Ce vor sa stie unde esti si-n care noapte ai sa vii.