Au pornit război avarii,
Hunii, turcii și tătarii...
Năvălit-au ca și câinii
Să ne fure coaja pâinii;
Rând pe rând apoi și alții,
La fel - câini - nicicum ca frații,

Tot din neamuri migratoare
Au venit alte popoare
Să ne fure untul, sarea,
Munții, șesul, râuri, marea,
Soațe, junii și copiii -
Sensul vieții, al iubirii.

Au murit viteji oștenii
Cu credința-n sfinte denii;
Cu-al lor sânge purpuriu
Iute ca și-argintul viu
Ne-au sfințit la toți mormântul
La hotar cu jurământul.

Mulți venetici au fost hoții...
Ne-au prădat pe timpul nopții,
Liniștea ne-au scos din casă
Și mâncarea de pe masă.
Calul și-a-înșeuat haiducul
Doar să-și apere sătucul.

Vouă, de-alor noastre neamuri,
Jertfe-altarelor sub flamuri,
Flori, coroane - la morminte
Vă vom pune-n zile sfinte,
Iar pe cruci din piatră tare
Vom lăsa o sărutare.

În slujbe de mulțumire
Spre veșnică pomenire:
Cinste vouă în vecie
De la Marea Românie.
Ne rugăm azi pentru voi:
Veșnică odihnă, eroi!