A trecut mult timp
de când nu am mai văzut
o poveste de dragoste
în mica mea bucătărie.

Era o vreme
când dragostea plutea în aer -
sau în supă, ceai, cafea...

Se pornise o idilă
chiar și între cuptor și o tavă din inox.
Atunci făceam prăjituri în fiecare zi
doar ca să le fac "lipeala".

Lingurița și cana cu ceai
se sorbeau din priviri,
iar polonicul și oala
se tachinau tot timpul
când găteam supa.

Acum totul e mohorât.
Legumele tăiate stau
cuminți în oala cu supă.

Nici măcar ceșcuțele de cafea
nu mai fac cu ochiul
morocănosului ceainic.

Toate stau îmbufnate în jurul meu
și eu sunt supărat împreună cu ele
pentru că dragostea lor
e și dragostea mea.