stau nemișcată în fața ușii / holul e impregnat de miros familiar
îmi intră în carne / îmi răscolește prin viscere
încerc o mișcare / trupul rupt de mine stă țeapăn
știu că trebuie doar să apăs clanța
să împing ușa / să trec pragul
pentru că dacă acolo e tot / acolo sunt eu
în căutarea asta am ajuns în atâtea locuri / în atâtea trupuri și inimi / în atâtea cuvinte
în care m-aș fi putut așeza
dar nu am făcut-o / am plecat mereu fără să iau ceva / fără să las ceva
fără să întorc privirea
ca un animal ciudat / cu spatele lipit de zid / cu privirea amenințătoare înspre orice apropiere
am târât după mine neputința de a mă opri / până aici
în fața ușii din holul impregnat de miros cunoscut
unde trupul a încetat să-mi aparțină
și știu că dacă aș dori cu adevărat
aș putea doar gândind
să trec dincolo de ușă
să mă întâlnesc
și să rămân
definitiv
în tot