Traim intr-o lume prea putin cunoscuta,
Traim fara sa stim ca trenul vietii pleaca din gara
Si opreste la o margine de drum;
Traim in timp ce clipele noastre mor.
Traim eternul clipei scotind din robie gindul prapastios ca intr-o zi vom fi PRAF SI VIS.
Traim ca asa ne-a fost dat ...
Traim o eternitate numai de noi stiuta.
Unificam iluziile pentru a nu avea remuscari,
Traim din dorinte si fapte atingind marete CRESTE.
Traim Eternul PRAF si VIS ...
Traim inocent fara vina.
Traim din glasul strabun
Alunecind pe teren intr-un sens mai bun.
Traim al eternei scurt fir,
Intors spre asternutul cusut de Ifrim.

Aluncari de teren se scufunda in vale,
Omul nu poate sede in cale nu scoate nici asul...
Se-ascunde temeinic de ghearele mortii.
Pentru cei dusi mai exista o cale,
Sa-ntoarcem povara in Sfinte cuvinte,
Alese in taina de inimi ferite,
De vazul cel negru al duhului rau.

Scobim intunericul cu dalta inlaturind petalele de fum
Privim mereu in urma si sintem singuri pe drum,
Pacea ne cheama, intunericul ne striga, frica ne doboara...
Odihna ne cere la pat - din tinere trestii.
Sa vezi omule ce nu ai putut vedea sa crezi ce nu ai putut fenta;
Traditia o cere sa fi rabdator cu propria eternitate,
Sa sari din intuneric spre lumina nu este doar un vis
Dar trenul nu mai opreste in statia pe care-o sti...
El curge in deriva spre o linie egala cu cea moarta.
Si zgirie pe sina ruginita petalele florilor de mac inrosite de rugina.

Traim in asteptare o sumbra floare mirositoare, un intreg sirag de boli - parfumul vechilor comori.
Traim in nepasarea trista cu ziua in gind si noaptea in suflet;
Traim in agonia strimtelor sunete ce ne cauta in bezna,
Aruncam fericerea pe geam si chemam durerea sa ne alinte...
Traim cu totii in morminte...