Romanițe, dalii și narcise,
orhideie... praf cules din vise
așternut sub clipe lunecînde,
geamăt între buzele plăpînde.

Joc pe file vechi de aritmetici
de hormonii hărțuit, bezmetici...
Buchie din legea învățată?
sau prin vene fugă-accelerată?

Cînd e finiș s-o mai iei din capăt,
să scoți "te iubesc-ul" de sub lacăt
să-i îmbraci cunune de narcise,
romanițe, orhidei ucise?

Val de ceață crește pe uitare...
Un toiag din roze-i pe cărare-
un îndemn trecut de nebunie
să te ierte-a clipelor mînie.

Să-i așterni petalele-i virgine
sub suspinu-ți, gîndul să-ți aline,
dar nu-n joc pe foi de aritmetici
ci pe strune de fiori frenetici.