Cobor,parcă din cer,ca Horatiu
Căutând un remediu ca să rămân viu.
Emitând ironic argumente pentru ce nu stiu
Și devin cinic,că degeaba încerc,totu-i pustiu...

Toti aruncă afirmații neadevarate,
Mă critică,fac comentarii,ca la o carte.
Mă acuză,mă blamează intr-un fel aparte,ca Bonaparte.
De parcă aș fi mai diferit ca ei...Căzut de pe Marte...

Dar eu nu-i cred!Și de asta lupt.
Urcând un drum abrupt,ca un vulcan erupt
Erup neîntrerupt aruncând lavă pe cel corupt.
Din dedesupturi mă înfrupt din cel ce m-a supt ne-ntrerupt.

Acum sunt liniștit.Mâ gândesc
Că răbunarea nu e cel mai indicat gest.
Și deși vreau să mă opresc,nu mă mai umilesc.
În continuare mă apăr prin atac ca la Mărășești.