primăvara,
nopțile se rostogoleau
la picioarele noastre
ca boabele de piper
și luna ne scufunda trupurile
în nesfârșitele băi de noroi

îți înghesuiai genunchii
sub sânii reci
și toată ființa ta
se strângea în palma mea
ca un biscuite
ce trosnea sub
ascunzișul tendoanelor

înotam prin pat
ca doi creveți într-un acvariu
tu te dădeai de-a dura
până în mine
și mi te închideai
în spatele oaselor
ecoul privirilor tale
îmi răsuna până în vertebre
și zâmbetul tău
vâna fericire de pe
stomacul nopții