Trecut-au anii dintr-o dată,
Stă luna palidă pe-un ram,
Cu raza ei aprind îndată,
Feștila gândului la geam.

Ne-am cunoscut din întâmplare,
Pe-al drumului nescris destin,
Voi lumina c-o lumânare
Poteca viselor ce vin.

În balansoarul vieții duse,
Ne legănăm cu amintiri,
Vin clipele, demult apuse,
Ca fulgerul trec prin priviri.

Suntem cărunți, albiți de neaua
Ce peste noi s-a așezat,
Ne ștergem fața cu perdeaua
De lacrimile ce ne-au dat.

Pășind ușor, vii lângă mine,
Cu mâna blândă mă alinți,
Mireasma ta de nopți senine,
Stârnește iarăși, vii dorinți.

Ne-mbrătișăm făr'de cuvinte,
Misterul dragostei nu-l știm,
Vine la fel ca înainte,
Fior adânc, când ne iubim.

Þi-e trupul veșnică minune,
Mă poartă către infinit,
Geloase stele vor apune,
Ești universul ce-am dorit.

Trecut-au anii, dintr-o dată,
Timidă, luna a plecat,
Cu raza ei nevinovată,
Neaua din păr a spulberat.