Omul, actorul cald ...



Se naște omul în lumea rece,
Se joacă dar inevitabil crește,
Iubește, niciodată nu ar vrea să plece,
Dar în final, lumina omului pălește.

Atunci când iubirea își scrie istoria,
Când marele timp încet mai trece,
Uniunea sufletească își sărbătorește gloria,
Atunci, se naște omul în lumea rece.

E mic acum, lumea e minunată,
Pe tărâmul zâmbetelor trăiește,
Întâmpină tot ce e nou cu inima curată,
Se joacă dar inevitabil crește.

Acum sunt mai puține zâmbete, dar mai multe cuvinte,
Dragostea capătă culori edenice,
În farmecul iubirii, copilul devine părinte,
El acum iubește, niciodată nu ar vrea să plece.

Acum, armonia de culori se transformă în cenușiu,
Dintr-o dată, iubirea parcă asfințește,
Omul nu renunță, prin amintiri vrea să fie viu,
Dar în final, lumina omului pălește.