Printre blocuri de țărână
Răsuflarea mi-e greoaie,
‘cerc din greu să fiu stăpână
Pe viața mea de paie.

Plimb un cap ce nu-i al meu,
Se prea poate să și fie,
Dar nu recunosc în el
decât ochii de hârtie.


Îmi sună-n minte-un cânt vioi,
Picură-n sfere materia senină,
Întind o mână să prind
Globul de lumină,
Dar se topește într-un mușuroi.

E cer de sticlă și nori-s de pământ ,
Iar luna mă privește persiflând.
Bucăți de diamant cu nasu-n vânt
Purtându-și mândre copite de cenușă.