…dar vă rog,spuneti ceva..
nu va sfiiti de prezenta mea-n oglinda,
e doar umbra dumneavoastra ;
spuneti ceva,
ceva despre noi,
imposibili in anotimp,descrisi de o adiere de nea,
se stinge focul in vatra !
aha !
a venit primavara !
ne-am asezat amandoi la o masa oarecare..
spuneti ceva !
oglinzile-mi soptesc despre tine,
asa ca nu va mai sfiiti sa-mi purtati umbra…
oglinzile s-au spart..
si eu cu ele in mii de umbre…


...dar ce s a ntamplat ?cine striga in dosul camerei ?chiar nu mai aude nimeni glasul ce contura zambetul liber,chip albastru se ntrezarea n oglinda fara vreo jena,nici macar noi nu mai aveam loc pe aceeasi culoare...doamne cati oameni se nvart in jurul nostru si ce ncurcat e drumul catre mine...ma ntreb-de ce ma gandesc la –tine..singurate anonima ?...