Şahană, draga mea Şahană!
Pentru că-s din nord, de ce oare
ÎÈ›i descriu azurul din ponoare,
Cu secară unduită-n lună?
Şahană, draga mea, Şahană!

Pentru că-s din nord, de ce oare
Luna nu-mi dă pace şi răgaz
Să descriu frumosul tău Shiraz
Ca pe a Reazanului vale?
Pentru că-s din nord, de ce oare?

ÎÈ›i descriu azurul din ponoare,
Cu blondine plete de secară
Ce-am tot răsfirat odinioară,
Fără de dureri, zâmbind la soare.
ÎÈ›i descriu azurul din ponoare.

Cu secară unduită-n lună,
În cârlionÈ›ii blonzi poÈ›i să ghiceşti,
Să tot zâmbeşti, frumoaso, să glumeşti.
PoÈ›i trezi doar amintirea bună,
Cu secară unduită-n lună.

Şahană, draga mea Şahană!
Eu mai am o mândră-n miazănoapte,
Ce de dor se stinge, printre şoapte,
Şi îÈ›i seamănă leit, vezi bine.
Şahană, draga mea, Şahană!