se ridica deasupra ei arsură
ca o-nflorire prin pumni
de partea cealaltă a nopții

acolo

felinarele-și lasă lațul albastru în jos
pisicile vânează înainte de salt
se strecoară ușor printre ghivecele de pământ cu flori roșii
Îți așează prada direct în piept
ca și cum ar fi ceva nou

și-o să mori
o să mori carioca
vei umple zidurile cu vulturi

nu-i nimic, or să-ți spună,
Bâtu s-a dus de copil
săpând prea adânc malul de lut
și tot mai vine c-o fată de mână
dar tu
tu nu-ți poți întinde spinarea prin nimic
în jurul tău se rotunjesc păsările
cu genunchii strânși

Îți cobori sforile pentru mai târziu
când vei deschide ușa alungită din lucruri
cum ai sufla în două mâini înghețate
și degetele s-ar prinde în sfârșit unele de altele
e-atât de ușor să treci prin lumina lor verde

dincolo ninge aproape din orice
poți face bulgări albi plimbându-ți mâna pe piele
poți face un om de zăpada
din nimic

~
femeia punea copilul adormit în iarbă
apoi se scufunda ușor aproape de pământ
să taie în trestii cu ambele brațe
luminiÈ™
în care ieși pe jumătate geruit
ca prins de îngheț
pe buza fântânii

dar o să mori
o să mori carioca
într-o zi vei cădea din turn aplecându-te
vei umple orașul cu lemnul măștilor și oamenii
le vor purta în piept fericiți