mi-e dor de liniștea pe care
o răspândeau în noi mălinii,
de umbra tulburat-a mâinii
ce-n mai târziu dădea în floare,

împrăștiind pe străzi și-n casă
delir iluminat și pur,
căci azi iubirea mă apasă
cu-al ei de aur sfânt condur