.........
se ridică încet și se apropie de oglindă cu pumnii încleștati
e prima dimineață în care pătrunde așa
cu toată neputința adunată în degetele albite de presiunea strânsorii
pe stradă lumina trece desculță pășind ușor peste trupuri fără umbră
de undeva de sus se prăbușește un strigăt
de undeva de jos pleacă un om...
zgomotele de afară i se așează în cute sub ochii deschiși
care privesc prin oglindă trupul nimănui zăcând inert pe patul răvășit
în aer persistă un miros greu de transpirație
își examinează cu un zâmbet crispat vânătăile de pe corp și cearcănele adânci
pumnul strâns alunecă prin părul des și încâlcit
râde ușor
pupilele se dilată brusc și cu un urlet neomenesc izbește oglinda
.........
într-o liniște de mormânt soarele își trece un braț printr-un ochi de perdea
să mângâie pumnul însângerat și plânsetul înăbușit al femeii
pe stradă lumina trece desculță pășind ușor peste trupuri fără umbră
de undeva de sus se prăbușește un strigăt
de undeva de jos pleacă un om...