copilul s-a născut miercuri
în paharul cu apă când marlow
pescuia guvizi cu mâinile lui lungi
și păroase de vârcolac

de atunci nici un crâmpei de poem
nu a mai putut schimba noua ordine
nici un ziar nu a scris despre asta. pana
de memorie nu face rating cât o idilă
din lumea mondenă

copilul - o sumedenie de gesturi mici
risipite de alămurile fanfarei
pentru marlow, ultimul superstițios
de pe strada mea, copilul e o clădire
ce stă să se dărâme. întinde mâinile
să-l cuprindă

sol-major, maestre!...

și totul dispare. o batistă aruncată
din tren se așterne peste fruntea
lui marlow ca o plasă de prins fluturi
singura felina din oraș a coborât
cu liftul de la etajul patru
și-a lipit urechile de piciorul
lui marlow, ultima statuie
de pe strada mea, peste care
se rostogolește soarele la amiază



marlow cu binoclul în mână privește copilul
copilul cu binoclul în mână îl privește pe marlow

din aceeași oglindă
iese matematicianul
aruncând profetic
cu echivalențe