toată pădurea din marginea mea a fost ciuntită
copac după copac urlând în dinți de fiare
până s-a spart timpanul ecologic
orice drumeag al trecerii demult bătătorit
pare un râu de rumeguș

parc-ar fi plutonul
de soldați tunși chilug
ce nu răspund la apel

norii își julesc burțile în colții buturugilor
liziera a-ngenuncheat umil în lanul de secară
păsările fac rotocoale de adio
abandonându-și trilurile în scoarța torturată

în omoplați își potcovește inima copitele
căprioară speriată de jarul amurgului
mocnind în butucii jertfiți

rătăcind cărările spre liniștea nopții
ochii mei sunt două vrăbii scrutând cerul orb
nicio lacrimă nu poate ține loc de stele

sunt orice copac cu brațe retezate
mă caut după frunze și flori
fructul durerii se coace în mine

gândul calcă cu grijă printre trupuri sfărâmate
pământul pare un arici cu ace boante

(15 mai 2010)