În viața mea esți cenușăreasă,
Ce în miez de noapte dispare grațioasă,
Poate ai fost greșit înțeleasă,
Dar nu mai pot duce acestă viață dulce-dureroasă.
Această relație pasager-aventuroasă,
Este cam bolnăvicioasă.
Recunosc ești curajoasă,
Dar distanța mă apasă.
Cateodată ești fițoasă,
Se acceptă fiind frumoasă.
Cu'o privire drăgăstoasă,
Tu ai fost a mea aleasă,
Și te vreau cu mine acasă,
Într-o relație armonioasă.
Câteodată friguroasă,
Alteori bolnavicioasă,
Sper sa fi mai sănătoasă.
Mereu siropos-spectaculoasă,
Ca Lacrima lui Ovidiu de licoroasă,
Esti dulce ca o tămâioasă.
Toată toată mătăsoasă,
Și-n relație misterioasă,
Așa bună-generoasă.
Câteodată plângăcioasă,
Dar mereu o grațioasă.
Chiar de ești așa gingasă,
În suflet ești uriașă.
Vreau să-mi fi împărăteasă.
Sper că poezia mea amoroasă,
Te-a făcut mai bucuroasă.

Și să termin de rimat,
Te iubesc adevărat.