Sunt sincer,
tu ai putea să mă ridici din morți,
doar amintindu- ți de mine,
atunci când mă plimb, ore în șir,
cu mâinile goale
peste picioarele tale curate și singure.


ai putea să te legi
de mâinile mele ca de un orizont
al unor ploi care nu cad
și nu se văd niciodată,
în ele poți să rămâi sprijinit ca o umbră
sau să te săruți, să te strângi în brațe,
poți să alergi, să strigi, să te revolți,
dar nu poți să uiți.



sunt sincer,
de genele tale îmi este dor,
mai dor decât îmi este
de copilăria din care am fugit
când au început să îmi moară bunicii,
tu ești curată,
peste pielea spatelui tău mă întind,
cu frică și cu timiditate
când vreau să respir.