Stare.

Caut drumul vieții cu privirea în rouă
Simt împresurarea palidei culori
Curcubeul iarăși, până o să plouă
Se destramă în preajmă peste atâtea flori...

Stare de poemă...simt că în granite
Se păstrează numai, ce se înțelege
În al lumii haos, specii parazite
Îgnorând pe Darwin, țin de-aceiași lege.

Stare de poemă...simt că în eter
Pot a pierde încă ce am mai pierdut
Fenomenologic m-a înțeles Hegel
Sunt mai nouă după, decât la început.

Stare de poemă...simt în pântec cald
Că numărătoarea e în sens invers
Că de frica morții stelele mai ard
Și împăciuirea își mai cată sens...

Stare de poemă...joc de-a atârnata
Susținând cuvântul omului ateu
Timp în care crucea încă nu egata
Ca să răstignească Fiu de Dumnezeu!

1987.