Marea a disparut cu sosirea noptii, fara sa-mi fi spus,
Daca fosnetul valurilor va ramane-ntre mainile mele,
Iar soarele, cand in adancuri pe trepte de neguri s-a dus
Va ajunge lumina la tarm, unde tacerile vorbesc intre ele.

S-a ascuns zborul pescarusilor prin nelenistitele valuri,
Zeii vorbesc la portile clipelor de iubiri pierdute-n trecut,
Stele cazute in larg si purtate pe-ale viselor maluri,
Mi-amintesc ca la tarmul acesta, suspinele noastre-au crescut.

Umbra cuvintelor unde marea loveste departarile-n ziduri,
N-o mai zaresc, totul e un imens pustiu ravasit in uitare,
Am spart oglinda ce-mi arata la tampla albastrele riduri,
Si fara sa vreau, am facut lacrimilor printre gene carare.