Petale de îngeri

Stropi de lumină cad din senin
Iar noaptea se pierde în sânul tău fin,
Pășim împreună pe firu-nverzit
Și mâna de tine parcă-mi s-a lipit.

Privirea mi-e țintă în ochii tăi verzi
Astept să mă duci, aștept să mă pierzi,
Aștept să te-aud șoptindu-mi usor:
“Ce mult a trecut, ce tare mi-e dor!”

Prin păru-ți subțire ce-n vânt e purtat,
O stea s-a ascuns și-acum a plecat,
Se stinge ușor lăsând împregiur
Petale de îngeri și raze de fum.

Întreg codru’ de tine uimit a rămas
Și-și pleacă frunzișul cu-un clinchet în glas.
Petale și frunze ți-s-aștern ușor,
Ca tu să-ți așezi piciorul tău gol,
Să-ntinzi mâna ta spre-azurul senin
Și-ncet să te-afunzi în lacul cel lin.
Încet până ce cuvântu-ți din glas
Îmi va spune suav:
“Îmi iau bun rămas!”