asculți
semnele pietrei cenușii
apoi urci dar nimeni nu se ocupă de tine
și toate astea duc la un om
care stinge flacăra

***

nu poți scăpa
de șnururile albe crescute din carnea ta
în care s-au aciuat răutăți mărunte
la adăpostul zgomotului
deasupra ochiului păcătos

***

e încă devreme
pentru linii curbe și picături căzute la întâmplare
pe tricoul de mătase jocul sângelui
ori adâncul unui cristal
cu sufletul dezlegat de noaptea albă

***

bărbatul abia se mai vede
în spatele unui portret cu damă și sărituri mărunte
nimic nu îl face să iasă la vânat
cercuri libere puzderie
cald pe sub piele rânduieli tulburate
decoltaj sidefat

***

aer amestecat
fără să se aprindă pe întuneric
legat prin lumină cu infinitul absurd ce iubire
adună oameni într-o lâncedă cântare
supuși asemuirii

***

dezrobit în treacăt gustul de legile-i fatale
șarpe de alun